Mai bine accepti ca statul sunt eu. Eu. Fiecare ‘eu’. De-aici incolo mai vedem noi, da’ macar sa stim de unde plecam. De la statul sunt eu. (… Statul sunt eu! Da’ cu mine ce-ati avut ? Nimic despre Oscaruri.)
Te-ai gândit cu cine sau ce asociezi cuvântul stat?
Autoritatea cui este autoritatea statului? Ce este statul? Sau mai degrabă- ce s-a spus despre stat de-a lungul timpului?
1) Renaștere: Numai dacă ne guvernăm noi înșine avem o stare de libertate personală.
2) Statul este puterea unui poper suveran (în legătură cu cine?).
Dar ai nevoie (?) de cineva care acționează în numele tău, Parlamentul.
Paradox.
3) Hobbes: puterea statului nu este puterea poporului. În natură nu există un corp în armonie, ci indivizi.
Logica funcționează invers: având voința și vocea unui reprezentant, deci acum ești un corp suveran (?)
4) Jeremy Bentham: nu există „drepturi”; termenul stat se poate referi doar la corpul de guvernare > utilitarian
5) post-Kant: numele statului nu este cel al unei voințe fictive și ci al unei voințe reale
6) azi: nu există Stat? Drepturile Omului lasă un stat să intervină asupra altui stat. ex. NATO în Serbia. Globalizarea și interferența agenților supranaționali (de exemplu, FMI) în politica statelor. Era post-suveranitate.
Îmi place cum închizi tu ochii 