Arhivele lunare: martie 2012
Falimentul controlat al Greciei… Se pregăteşte România
Azi Grecia trăieşte din mila Europei … la fel şi România!
Acest articol e o analiză comparată care ne arată ce ne asteaptă peste 2-3 ani: Toată lumea se uită cu stupefacţie cum a ajuns Grecia, o ţară a Uniunii Europene şi cu moneda euro, un „cadavru în putrefacţie”, care este lăsat să falimenteze controlat pentru a nu dărâma tot sistemul financiar european. Practic Grecia trăieşte din mila Europei şi treptat s-a predat comisarilor financiari europeni.
Grecia nu mai are brand de ţară, iar investitorii nu mai au încredere în ea. Cât poţi să trăieşti, ca economie şi ţară, numai din reducerea tarifelor în turism şi din austeritate? Pentru a vedea unde a ajuns Grecia trebuie să ne uităm la parcursul ei din ultimul deceniu în care toată clasa politică elenă s-a înfrăţit cu lumea afacerilor devalizându-şi propria ţară. Banii Greciei sunt în conturile din străinătate. Este România împinsă pe acelaşi drum de liderii săi politici actuali? Extrapolaţi datele statistice actuale şi combinaţi-le cu înfrăţirea politică şi economică de la noi…
Restul articolului la romanialeaks.org
Exploatarea gazelor de șist (fracking) în România
fotografie găsită pe Facebook
România face și ea ce poate în numele auto-distrugerii globale. Ce fel de oameni sunt cei care dau drumul la astfel de proiecte? O nu știu… mici, traumatizați din copilărie, care ar storcoși pisici și iepurași, cu un nivel al conștiinței care l-ar face și pe un drac să-i fie rușine? N-am auzit să fi fost vreo dezbatere publică pe tema asta. Tare nu?
(…) Unde-i „buba”?
Pana aici totul suna legal, bine intentionat, profesional. Avem o „strategie energetica”, companii interesate, locuri de munca, poate scapam si de dependenta fata de rusi (desi putina lume stie ca, momentan, noi importam abia 20% din necesarul de gaz de la ei). Problema nu este legata de „noi nu ne vindem tara”, nu sunt eu cel mai in masura sa judece cu dreapta masura aceste actiuni. „Buba” este reprezentata de metoda de exploatare a acestor gaze, asa zisa „fractionare hidraulica” sau „fracking”, o metoda despre care se spune ca ar fi un adevarat dezastru ecologic.Aceste gaze, dupa cum am mai spus, sunt „prinse” in sisturile aflate la mare adancime. Eliberarea lor presupune tehnologii moderne si agresive cu mediu inconjurator. Practic, tehnologia consta in forarea la mari adancimi si pomparea in aceste foraje a milioane de litri de apa sub presiune in combinatie cu alte substante chimice care dizolva rocile, produc „fracturi” pentru a elibera gazele care vor fi conduse si apoi captate spre suprafata. Gazele de sist nu se afla localizate in pungi de gaz, precum gazele „traditionale” ci trebuie exploatate pe „orizontala”, pe directia straturilor de roci in care se afla. Fracturile produse de substantele injectate sunt mentinute deschise prin introducerea de nisipuri si alte amestecuri speciale necesare pentru ca gazele sa poata circula liber si sa fie colectate. Acest lucru va conduce la producerea de mici cutremure.
Zona Barladului, aflata in apropierea celebrei zone seismice Vrancea) va resimti din plin aceste miscari tectonice. Aceste date sunt confirmate de Agenția pentru Protecția Mediului, Armata Statelor Unite și Institutul de Studii Geologice al SUA, americanii fiind promotorii cei mai avansati ai acestei tehnologii si deci cunoscatorii cei mai in masura sa se pronunte. Un alt pericol este reprezentat de imposibilitatea de a controla fracturile produse. Astfel, substantele injectate, amestecurile introduse in adancime pot atinge rezervele de apa si pot infesta panza freatica sau pot elibera substante periculoase din subsol in campul acvifer. Despre substantele folosite in exploatare se spune ca ar contine elemente radioactive (gen radium 233) sau benzine cu efect devastator asupra sanatatii oamenilor: arsuri de piele, ale cailor respiratorii, caderea parului, etc. Aceste efecte nu le-am gasit confirmate insa si nu cred ca pot fi confirmate decat prin analizarea substantelor respective.
Semnează petiția.
De-a baba-oarba: Piramida Ponzi de Minciuni a Europei
Înainte de a începe, să vedem ce este o schemă Ponzi/piramidală.
O Schemă Ponzi este o operațiune investițională frauduloasă ce implică plata unor profituri deosebit de mari unor investitori de pe urma unor fonduri investite de alte persoane și nu de pe urma veniturilor pe care afacerea le-a generat în realitate. Termenul de schemă Ponzi este folosit îndeosebi în Statele Unite ale Americii, în timp ce în alte țări nu se face nicio deosebire între această schemă și alte scheme piramidale. Pe același sistem funcționează și sistemele piramidale de vânzări tip MLM, unde, într-o anumită proporție, naivitatea celor inscriși* este benefică celor ce inițiază acest tip de sistem. (wiki) *sublinierea mea
ZeroHedge este sursa articolului următor; se folosește jargon dar oricine poate urmări implicațiile.
–-
De Marg Grant, autoare a cărții „Out of The Box and onto Wall Street”
De-a baba oarba
Obligațiuni bancare garantate de națiunile lor suverane
Spania: 79.039 miliarde euro ($103 miliarde)
Italia: 78.032 miliarde euro ($102 miliarde)
Portugalia: 18.225 miliarde euro ($24 miliarde)
Irlanda: 27.707 miliarde euro ($36 miliarde)
Grecia: 67.244 miliarde euro ($88 miliarde)
TOTAL 270.247 miliarde euro ($353 miliarde)
„Piața neagră va fi mereu cu noi. Dar ea nu mai e atât de importantă atunci când suntem la fel de morali în sfera publică și cea privată. Subteranul este o măsurătoare bună pentru progresul și sănătatea populațiilor. Când mult merge rău, mult trebuie să fie ascuns.” -Eric Schlosser Continuă lectura
BitCoin – moneda descentralizată [Am BitCoin-ul meu, sunt pionieeeer!]
Edit 29 iunie 2012: În 2013 apare card-ul bitcoin.
BitCoin este moneda care ar putea schimba totul- dacă știi ce a dus la criza financiară mondială (sugerez filmul Inside Job narat de Matt Damon) atunci știi de ce zic asta.
Nobody gets me Bitcoins! (Photo credit: zcopley)
Nu banul e ochiul diavolului, problema stă cu oamenii care abuzează de putere pentru a face bani, sau de bani pentru a câștiga putere… Mare parte din oamenii ăștia fac parte din psihopatimea bancară- fără remușcări sau empatie își vor vedea de propriul interes și de bonusurile care ajung la miliarde de dolari, fără să le pese că majoritatea lumii o duce prost, iar singurul motiv pentru care o duc prost este că au fost manipulați în a crede că doresc lucruri pe care de fapt nu le voiau și nu și le puteau permite.
Cu siguranță criza a fost concepută de ei, iar noi, cetățenii de rând, am ajutat s-o ducem la bun sfârșit.
Statul nu te va ajuta, guvernul nu va estompa criza (de fapt, ar trebui să lase piața să cadă naibii odată ca să ne putem ridica din cenușă), pentru că guvernul național nu are niciun cuvânt de spus când capitalul a devenit transnațional și câteva bănci pot opri sau dezlănțui fluviul capitalului într-o clipită.
Și atunci ce faci? Continuă lectura
Despre educație cu Denis Rancourt
Corbett Report Episodul 201: Educație (link la podcast)
Denis Rancourt despre filosofia activismului în clasă (da, un curs despre activism! nu vă faceți griji, a fost dat afară foarte repede)…
Image via Wikipedia
Parafrazat:
Paulo Freire a scris Pedagogy of the Oppressed (ro, Pedagogia Oprimaților) cunoscută și ca pedagogie critică în SUA, unde explică procesul de învățare; iar în mediul nostru, adică într-o ierarhie a dominației, studenții trebuie să găsească în ei înșiși o „răzvrătire autentică” altfel se autodistrug. Sau adoptă ideologia și se distrug în felul ăsta.
Freire adoptă un praxis al eliberării: lupți împotriva propriei tale oprimări. Sistemul va răspunde, și atunci tu vei analiza efectele acestui răspuns, și te gândești care va fi următoarea ta acțiune pentru a te elibera mai departe. Pentru Freire acesta este procesul învățării. A aplicat acest praxis când alfabetiza țărani din America Latină.
Cea mai mare barieră (în acest proces al învățrării) este că sclavul nu vede că este sclav. Ei vor spune: avem nevoie de „învățător” (/stăpân) , el ne protejează, ne organizează, ce ne-am face fără el? Pedagogia implică exerciții care ne ajută să conștientizăm condiția sclavului, și inițiază acest praxis. E o teorie puternică. Continuă lectura
[RT] Suntem într-o stare de lege marțială globală
Prezentatoarea: Aici la Washington se pune accentul pe programul nuclear al Iranului. Iranul insistă că programul lor e unul pașnic (…)
Sean Stone: Americanii susțin atacul preemptiv asupra Iranului (…) dar dacă ar duce la un al Treilea Război Mondial? Către asta ne îndreptăm… Siria e destabilizată, Iranul e vecin cu ea, amenințat de Israel și America… Nu ne dăm seama care vor fi consecințele- nu numai regionale, dar mondiale. Rusia a spus că nu vrea să vadă schimbarea regimului din Siria sau din Iran, sunt țări la o aruncătură de băț [de Rusia]. Recunosc jocul (…) Facțiunile imperiale britanice au mai folosit SUA împotriva Rusiei, dar oamenii nu știu lucrurile astea.
P: Retorica politicienilor noștri [americani] nu susține ce zici tu, ci că Iranul ar fi o mare amenințare. Cum îți explici?
Sean Stone: Nu avem diplomație acolo; nu înțelegem că Ahmadinejad nu are la mila lui puterea militară a Iranului. Suntem într-o stare de lege marțială, de război, la nivel mondial. Mi s-a spus în decembrie de către un prieten foarte apropiat, care cunoaște foști candidați la președinție. I-au spus că în martie a.c., ar trebui să plece din țară. Am înțeles de ce (National Defense Authorization Act) iar NDAA intră în efect mâine. Acest act, semnat de Obama, stipulează că inclusiv cetățenii americani pot fi luați în vizorul armatei, arestați și aruncați în închisoare fără a fi judecați corespunzător. (…) Decât să ne ocupăm de problemele noastre interne, de criza economică, încercăm să impunem legea marțială, folosind Iranul și amenințarea nucleară… Totul e un pretext. Oamenii nu sunt educați în legătură cu ce se întâmplă.
(…)
Iranienii sunt oameni foarte calmi și sofisiticați, cultivați, mulți dintre ei educați în Vest, vorbesc engleza (…) Chiar dacă a negat Holocaustul, nu e o problemă de moralitate (…) Să spui că Ahmadinejad a e un dictator nebun ajută doar planul lor de război- nu e, nici măcar nu are atâta putere în țara lui.
Împotriva tehnocrației
tehnocrație – cine sunt experții pe care noi nu îi alegem?
dilema de azi: ce înseamnă expert?
mass-media e suprasaturată de cuvânt. avem invitați experții.
* democrația îți dă iluzia că alegi. dar propun un gând- doar un gând: ziua în care nimeni nu a fost la vot.
tehnocrația îți integrează iluzia că nici nu ai nevoie să alegi.
nici nu se va mai chema iluzie.
caută „singularity”
…..
mama-computer te înțelege.
n-ai nevoie să mai gândești (știu, deja mulți nu o fac, deci ce contează?)
alt cuvânt care e de fapt o întrebare: bioetică.
Experți în bioetică propun: uterul artificial. eliminați durerea.
Nu ar trebui să fie tolerate însărcinarea (starea femeii gravide) și nașterea.
Aldous Huxley va avea probabil o zi internațională, ca o fundă ironică pusă în jurul pachetului.
Quentin Skinner și problema Statului
Mai bine accepti ca statul sunt eu. Eu. Fiecare ‘eu’. De-aici incolo mai vedem noi, da’ macar sa stim de unde plecam. De la statul sunt eu. (… Statul sunt eu! Da’ cu mine ce-ati avut ? Nimic despre Oscaruri.)
Te-ai gândit cu cine sau ce asociezi cuvântul stat?
Autoritatea cui este autoritatea statului? Ce este statul? Sau mai degrabă- ce s-a spus despre stat de-a lungul timpului?
1) Renaștere: Numai dacă ne guvernăm noi înșine avem o stare de libertate personală.
2) Statul este puterea unui poper suveran (în legătură cu cine?).
Dar ai nevoie (?) de cineva care acționează în numele tău, Parlamentul.
Paradox.
3) Hobbes: puterea statului nu este puterea poporului. În natură nu există un corp în armonie, ci indivizi.
Logica funcționează invers: având voința și vocea unui reprezentant, deci acum ești un corp suveran (?)
4) Jeremy Bentham: nu există „drepturi”; termenul stat se poate referi doar la corpul de guvernare > utilitarian
5) post-Kant: numele statului nu este cel al unei voințe fictive și ci al unei voințe reale
6) azi: nu există Stat? Drepturile Omului lasă un stat să intervină asupra altui stat. ex. NATO în Serbia. Globalizarea și interferența agenților supranaționali (de exemplu, FMI) în politica statelor. Era post-suveranitate.
Cât de multă guvernare este necesară?
Dezbatere între Stefan Molyneux (Freedomain Radio) și Michael Badnarik, candidat independent libertarian la președinția SUA în 2004. Subiectul este: cât de multă guvernare este necesară?
Molyneaux apără perspectiva anarho-capitalistă (fără guvern), iar Badnarik cea libertariană (guvern limitat).
Drexel University, Philadelphia, 5 iulie 2009
Îmi place cum închizi tu ochii 